Poezia de mai jos , am primit-o anonimă şi o publicăm ca atare.
Să ne spunem pe nume
Bogdan eu mă numesc
Şi de secole bune
Saschizul îl păzesc.
De vânt şi lapoviţă
Să nu fiu atacat
Saşii au făcut şedinţă
Şi-n turn m-au aşezat!
Mi-au dat şi servici bun:
Să veghez aşezarea
Şi cu gongul să spun
Când e gata mâncarea !
Trecut-au anii mulţi...
Chiar turnul s-a crăpat
Iar saşii cei cuminţi,
În Deutsch...evaporat.
Doar eu bătrân, cu carii fiind
N-am mai avut putere
Şi am rămas cu drag cu voi
N-am vrut să fac avere...
În lunga mea viaţă
Eu am avut vedere
La ce se-ntâmplă-n piaţă
Mai bune sau mai rele...
Până acum am fost tăcut
Dar lemn eu nu pot să mai fiu
Când zi de zi văd nevăzut
Faptele ce vă descriu :
De pildă, de voios,
Tu ieşi de la Gheorghiţă
Şi-arunci resturi pe jos,
Precum la grădiniţă,
Sau mănânci alune
Şi ţâpi pachetu-n şanţ
Iar de gunoi ,pe bune,
Te doare fix în Franţ!
Atunci mie îmi vine (bătrân anchilozat)
Să mă cobor în sat
Cu mătura, la tine
Să-nveţi să faci curat.
Căci coşuri sunt, le vezi din plop,
Gott Danke, suficiente
Ori poate esti puţin miop
Sau ai dureri de spete !
Deci, te rog, saschizean stimat,
La curăţenie-i fii frate,
Să facem din al nostru sat,
(precum a fost de-altădat)
Bijuterie între sate !
Bogdan
PS .
Înainte să greşeşti,
Mai am asta de spus
E bine să priveşti
Stânga, dreapta,sus!
