Onomastica în Mihai Viteazu (II)
(Ioan, Ion)
Ioan; Sfântul Ioan Botezătorul; Sfântul Ioan Evanghelistul; Sfântul Ioan Gură de Aur.
Zoltărenii şi-au pus numele băieţilor, Ioan, nume sfânt, pentru că şi ei au fost şi sunt credincioşi, au trăit şi trăiesc încă în cultul credinţei şi al fricii de Dumnezeu, în cultul sărbătorilor religioase. Şi ce sărbătoare mare e Sf. Ioan! Mai ales că nu exista casă în care să nu fie un sfânt şi dacă într-una nu exista un Ion, în cealaltă existau trei: bunicul, tatăl şi fiul.
Şi atunci ce te făceai?! Cum îi strigai când întorceai oala cu mămăligă pe cârpător? Asta în curte! Darmite în sat!
Mi-aduc aminte de frumoasele versuri ale regretatului poet basarabean, Grigore Vieru:
„Iese tata în balcon
Şi mă strigă: Mă Ion!
Poate am făcut ceva
De mă strigă tata-aşa!
Dacă nu făceam nimică
Mă strigă, mă Ionică!”
Aşa şi cu zoltărenii noştri. De la Ion, au format ei fel de fel de nume.
Printre cele mai vechi şi dispărute azi, cu totul, sunt Nonu, Nonuţu şi apoi Nuţu (Ionuţ): Nonu lu Matei; Nonu lu Ghionisie (Dionisie); Nuţu lu Avram; Nuţu Biţulii (Biţului). S-au dus, săracii, cu nume cu tot. S-a dus cu ei şi cel care purta ambele nume, Nuţu Nonulii Popii.
Mai aproape de noi, de la Ion, au format Ionică, nume predestinat parcă pentru cei mai înstăriţi. Ionică al lui Zosim; Ionică al Filului; mai scurt, Ionica lu Zosim; Ionica Filului.
De la Ionică s-a ajuns la Nică, cel mai des folosit „Nică dragu mumii!” Numai că fiind prea mulţi Nică, unul era al mumii, Nica Florii ( Nică al Florii); Nica Dienii sau chiar Nica Vădui (Văduvei); unul al tatălui, al străbunicului, etc, Nica lu Toader; Nica Ciungului, iar unul chiar al soţiei, Nica Milichii. Mulţimea lor a dus şi la combinaţii ca Nica lu Chimu lu Gheorghe.
De la Nică s-a ajuns la Nicuţă: Nicuţa Mălanii, Nicuţa Ciungului ( Nicuţă al…)
Tot de la Ion este şi Ionel, foarte rar folosit în Zoltan, acest nume fiiind destinat „domnilor”: Ionelu Vădui.
De la Ionel s-a format însă Nelu, destul de des folosit, după Nică: Nelu lu Zaharie, Nelu Milii, Nelu lu Zosim. S-a ajuns până la Neluţu.
A existat de la Neluţu şi un format foarte interesant „Nieluţă”, e vorba de Nieluţa lu Avram, fost crâşmar, dus şi el prin lume şi, de curând, dincolo.
Sculaţi-vă, Ionilor! Încingeţi o ficiorească în Rai, să se rupă podeaua Raiului, că pe pământ, în Zoltan, au mai rămas puţini Ioni s-o mai încingă!
Prof. Gligor Dumitru
