De-aş putea norii negri din anul trecut
Să-i prefac în condensul unei ploi de-argint
Şi să cadă-ntr-un ritm circumvolut
Peste triste inimi însetate de-alint
De-aş putea să adun ploile acide
Într-un bazin de cristal în formă pătrată
În el aş topi stiletul ce ucide
Şi-odată cu el şi inimi de piatră
Aş aduna furtunile de anul trecut
Ce au rănit multe inimi dureros de adânc
Şi s-arunc peste ele un lanţ de temut
Pentru a fi readuse la o boare de vânt
De-aş putea să adun risipitele pietre
Care-au fost folosite de tâmpii călăi
Să zidesc un altar de aducere-aminte
Iar călăii s-ajungă în negrele văi
.
Sub lespedea grea a părerii de rău
Mă zbat să-mi ascund amintirile negre
—Pe toate le-aş dori prăvălite-ntr-un hău—
Şi-acoperite, pe veci, cu iederă verde
Şi anul în care de curând am intrat
L-aş dori încheiat cu un fast inventar
Iar timpul să curgă nemaltratat
Şi deficit să aibă la gustul amar
.
Niculiţă Chiş, Ianuarie 2009 ,
Saschiz